O excursie de neuitat!
Am pornit spre Mănăstirea de femei din orașul Edineț. La intrare în mănăstire am schimbat câteva vorbe cu o călugăriță, care a ne-a prezentat împrejurimile și școala teologică. La fel ne-au îndrumat să vizităm cât mai des locașurile sfinte.
După vizitarea acestui locaș am plecat la Mănăstirea Zăbriceni din raionul Edineț, unde își trăiesc viața monahală 20 de călugări din Republica Moldova,care a primit certificatul ecologic pentru legume, verdeață, pomușoare și ceaiuri din plante naturale. Aceasta a devenit astfel prima afacere agricolă care utilizează pe ambalaje emblema frunzei verzi cu steluțe – simbolul Uniunii Europene de Agricultură Ecologică. Mănăstirea „Nașterea Domnului” în pădurea de pe teritoriul satului care-i poartă numele. Pe un drum ușor accesibil, înconjurată de copaci de salcâm, tei, pini și stejari, lăcașul de cult atrage oameni însetați de muzica bisericească, liniște, natură și hrană sănătoasă.
Ultimul colț de vizită a fost un olţişor unic cu denumirea Rezervaţia Feteşti, pe care localnicii şi turiştii o mai numesc Mica Elveție sau Elveţia moldovenească. Ea este situată între două sate – Trinca și Fetești, unindu-se practic cu satul Feteşti. Unicitatea acestui monument al naturii constă în faptul, că se întinde printre vestitele toltre din preajma Prutului, de-a lungul malurilor abrupte ale micului rîuleţ Draghiște (afluent al unui alt rîu din nord - Racovăţ).
Peisajele mirifice ale Elveţiei se pot regăsi aici, la Fetești, Edineț, doar că la scară redusă. „Alpii" basarabeni sunt, de fapt, stâncile care înconjoară satul și datorită lor acest colț de pământ mai este numit și „Mica Elveție". Satul Fetești se află într-un amfiteatru natural, fiind vegheat de toltre, formaţiuni specifice râului Prut şi afluenţilor săi, cu o înălțime de 200-300 metri. Unele dintre aceste recife străvechi sunt „ornate" cu peșteri. O bună parte din stâncile abrupte de calcar sunt pleșuve și formează un ansamblu de monumente naturale neobișnuite.
