marți, 8 mai 2018

O călătorie de neuitat

   Ca să vezi frumusețile și să admiri tablourile pictate cu multă migală de către Cel de Sus, trebuie să mergi încet, să urci și să cobori, fără mare grabă, să ai răbdare și să uiți de măsura timpului.
   Sâmbătă, 5mai 2018... O echipă, formată din 29 de elevi și 6 cadre didactice, din Școala Profesională, or.Cupcini, la inițiativa direcției școlii și cu binecuvântarea bunului Dumnezeu, a purces la drum să cunoască meleagul.
   Am pornit spre Soroca. Sate bogate în fel de fel de frumuseți.Ele știu să aștepte, ele știu să provoace, ele au ceva special pentru fiecare. La ora matinală peisajele uluitoare păreau adevărate oaze la văzul cărora nu aveai cum să taci. Dar a privi aceste frumuseți doar cu ochiul  nu înseamnă aproape nimic. Măsura, impor-tanța, valoarea lor trebuie trecută prin suflet.
   Ajunși în fața cetății Soroca, ne-am salutat cu Nistrul, pe apa căruia treceau două lebede albe și grați-oase, iar câteva rațe îi sfidau zarea. Aruncându-mi privirea pe malul celălalt, o întrebare mi-a sfredelit sufletul: ,,Nistrule care ne-mparți, cât o să ne mai desparți?”  Gândul meu a fost auzit de Soare care și-a slobozit razele ca un ,,Curcubeu al speranței” ce lega cele două maluri.
   Deoarece mai aveam ceva timp până la deschiderea Cetății, am mers la Lumânarea Recunoștinței-Monument  închinat  Limbii Române. Urcând celle 675 de trepte până la clopotnița în formă de lumânare cu o lungime de 29,5m, cu toții am învățat o lecție că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Pe o stâncă  la marginea Sorocii, falnic peste Nistru, stă  ,,lumânarea” care este una dintre cele mai importante structure din istoria modernă a Republicii Moldova, construită la inițiativa vestitului clasic al literaturii, Ion Druță. Acest turn constituie un tribut adus tuturor eroilor anonimi, oamenilor care și-au păstrat limba, cultura și istoria țării noastre prin multicolora palitră a civilizației umane.
   Reîntorși la cetatea Sorocii,am fost întâmpinați de un ghid care ne-a vorbit documentare, despre Atestările documentare, Punctul strategic și Restaurările cetății. Elevii curioși au vizitat întreaga curte, pozând din turnuri.
   Obosiți, dar dornici de a cunoaște, am continuat  călătoria spre Rezina pentru a vizita mănăstirea Saharna, situată la 8 km distanță de oraș. Din păcate, nu am avut parte de un ghid care să ne conducă și să ne vorbească din istoria mănăstirii. La intrare în mănăstire am schimbat câteva vorbe cu un călugăr de la care am aflat că mănăstirea a fost construită în anul 1766 în cinstea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. În anul 1964 a fost închisă. Am înțeles că ateii s-au răfuit rău cu sfântul lăcaș. Și numai la cererea cetățe-nilor,mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990. În apropiere curge râul Saharna care are 22 de cascade. Echipa a mers la una dintre cele mai frumoase ce se află foarte aproape de mănăstire și cade de la o înălțime de 10 metri. Curiozitatea i-a dus pe unii elevi și prin interiorul unor schituri rupestre, iar Credința   i-a acufundat în apa miraculoasă și rece ca ghiața, i-a ridicat pe stânca numită  ,,Talpa Maicii Domnului”, care deschide drumul spre  inima tuturor celor care aud chemarea la rugăciune, care iubesc frumusețile naturii.
   La întoarcerea spre casă, am intrat și pe la mănăstirea Nicoreni, să punem câte o lumânare pentru sănătatea celor dragi sufletului  și să-i mulțumim Domnului pentru binecuvântarea și puterea cu care ne-a înzestrat de a porni la drum pentru a cunoaște locuri și oameni, pentru a trăi clipe de înălțare și revelație.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu